Cetatea Baltina

Cetatea Băltina (Tellul de la Ostrov - Valea Hogii) se află situată la 3000 m nord de localitatea Ostrov, la 140 m vest de DJ 222F, pe malul estic al Bălții Băltina din apropierea Brațului Măcin. Tellul oval, cu diametre de 80 x 70 m, este distrus parțial de excavator, precum și de un drum de exploatare agricolă ce îl traversează pe latura de vest. Întreg situl se întinde pe o lungime de 2400 m, pe un promontoriu limitrof bălții Băltina. La limita de sud situl ocupă și o suprafață din partea de nord a Văii Hogei, respectiv zona debușeului acesteia în balta Băltina. Situl reprezintă de fapt o înșiruire de urme de locuire, începând cu o așezare elenistică la limita de nord, o întinsă așezare romană - până pe versantul Văii Hogei, tellul Băltina și o așezare gumelnițeană localizată la sud de Tell. Situl se întinde pe raza a două UAT-uri, respectiv Peceneaga, cod RAN 161160.04, și Ostrov, cod RAN 161115.02. Trebuie specificat faptul că în zonă sunt foarte mulți tumuli – dacă excavatorul amintit nu ar fi afectat stațiunea, tellul putea să fie foarte lesne confundat cu unul dintre ei. De altfel, și unele populații au confundat tellul cu un tumul, practicând o serie de înmormântări secundare. S-a descoperit ceramică de uz comun, barbotinată, lustruită la interior (uneori și la exterior, dacă nu este barbotinată). Ceramica fină este șlefuită la interior și la exterior. Pictura cu grafit apare pe un singur fragment ceramic. Au fost descoperite și o serie de piese silex și piatră. Situl arheologic a fost menționat și de către Pamfil Polonic, la sf. sec. al XIX-lea, ca fiind o fortificație romană cu două faze. Din schița topografică a acestuia rezultă că avem de-a face în prima fază cu un burgus, iar apoi cu o fortificație de tip quqdriburgium. În ceea ce privește aceasta din urmă, sunt desenate latura de est (măsurând 90 m), de nord (în lungime cea cca. 70 m) și, parțial, cea de sud. La nord și la est de prima fortificație indicată de Polonic, dar în perimetrul celei de-a doua, au fost descoperite țigle de epocă romană, la care se adaugă mai multe blocuri fasonate din calcar, acestea din urmă aduse de la distanță, căci roca în discuție nu se găsește în zonă. Aceste materiale ne fac să nu negăm existența celei de-a doua fortificații menționate de acesta, pe plan fiind indicat și un fragment din incintă; în plus, din mărturiile unor localnici, reiese că, în urmă cu câteva decenii, a fost demontat un tronson de zid (cel de est). În prezent, fortificația poate fi cu greu imaginată în teren. Surprinzătoare este lipsa oricăror materiale arheologice de epocă romană în zonă, cu excepția celor de construcție.